Invitatie Visual Rock Fantasy

Va invit cu drag la :

Portrete

Music sounds better with you

Expo Foto

The last dance

The modern way

A Spring story

Searching the yesterday feelings,
Means happiness in thoughts, means true drift
When the morning wakes up and the sky is smiling at you,
Please, just remember you had a yesterday feeling.
I wish you were a thought, a beautiful one,
The one that comes back stronger and stronger inside.
I feel a song that goes in my mind step by step,
Through my ears, and the touch of its intensity,
Is like the Spring starting with two hands,
Searching each other.
So, both, we are leaving in a dream of thoughts,
In a whisper of recognition, exactly like “ I know you”
Behind the words,
Just a dream.
Just a thought.
For yesterday.

Searching the yesterday

Sensitive lines

Behind my dreams

Two hands were laughing one to the other,
They had a common story called by humans: Love.
The birds were building nests into the girls' hair,
And the lights were screaming through the night;

Just men were working to build a smile,
On the face of Earth,
When watches and clocks were singing a dream,
Only flowers were still awake.

Was it a dream of a smile, of a love or of a flower?
Certainely it was a day when a hand
Was laughing to an other hand,
When love was just there, behind.

For you.

Yin and Yang

Brasov Walking

Cheile Rasnoavelor La Pas

Iulia Hasdeu Castle Interior

There is a beautiful muslims' world

Acolo e altfel, oamenii iubesc altfel, canta altfel, traiesc minunat prin simplitate...voi reveni acolo altfel...

De'ale Noptii Ramasaguri

Ne brazdam cu tample ochii catarati pe-un val de spume/

Tonuri-tonuri se ridica marginite de-o lumina/

Fie-ne oricat de bine/Cautarile ni-s siluite/

De-o naluc-a noptii vie si de-un urlet dezmatat, rupt in fire lucii/

Vag brazdate c-un oftat.

Inturneric si lumina ne e gandul vesnic paznic/,

Ne e dor sa fim noi insisi, ne e dor de "dracu-n praznic!"

Young night

First step

Altfel

Just Walking

Sufletul sfinteste locul

Photographers at work

Rasfrangere

Attitude

Undeva in spate la Cocor, e o lume a saraciei, dar si a inocentei, a dezinvolturii, a trecutului rasfrant in viitor.

Strazile pline de case darapanate- in plin centru al unei capitale ce de multa vreme nu ma mai uimeste- totusi, o doza de curiozitate reusesc sa-mi starneasca la fiecare iesire la pozat:)

No more sadness

Forever smiling

Look inside

Movie Page

Artista

Doua inimi

Shadows Lines

Frageda melancolie

Singuratate in doi

Zbor de voie

Real smile

Night 4 a talk-walk

Thoughts

Nud

Cu siguranta nudul a fost o tema si este...fara limite..Eu cred in frumusetea corpului uman, in complexitatea si minunea liniilor trupului, in finetea unduirilor si de asemenea in senzualitatea unui gest.

De ce scriu despre nud? Pentru ca am lucrat la niste "tablouri" care sper sa va incante, sau cel putin sa inlaturati orice gand de vulgaritate, prejudecata ce atinge sufletele celor ce vad nudul ca pe un pacat, o obscenitate, trivialitate de neacceptat.

Vroiam de fapt sa subliniez gratia unei miscari, misterul unei linii sau a unei umbre.

Dincolo de toate acestea exista o minune a momentului, o placere a creatiei si munca fotografului care nu vrea sa ascunda, ci sa innobileze un trup, poate prea firav, sau prea simplu, un trup de femeie.

Astept sugestii, comentarii, zambete:)Va pup cu drag:)

Succesul unei licariri

M-am gandit ca e asa in jurul meu si chiar in mine uneori o goana teribila dupa " a fi in centrul atentiei", " a straluci", " a avea succes" si culmea exista si o parte buna in asta!

Noi, oamenii oricat de buni sau de rai am fi, aveam asa in noi ceva ce ii determina pe ceilalti sa aiba reactii....si unele chiar interesante!

Nu cu mult timp in urma m-am trezit ca am fost felicitata si chiar am primit telefoane, mesaje si mailuri prin care mi s-a spus din tot sufletul( banuiesc!) bravos ca ti-ai dat demisia!

Acuma, dupa ce au trecut cateva saptamani, dupa ce m-am infruptat cu lacomie din suava libertate, dupa ce am iubit cu nesat fiecare clipa, dupa ce am iesit la beri, la munti si la mari...revin usor pe pamantul secetos, pe iarba uscata, pe drumurile capitalei...

Am totusi noroc, ca, dincolo de familie si prieteni, dincolo de ieri, exista un azi care imi da curajul sa deschid usi noi...

Am hotarat sa lupt pentru succes, am observat ca atunci cand avem succes in ceva, in jobul pe care-l facem, intr-un articol scris, intr-o intalnire...in orice...atunci de-abia avem motive sa continuam, sa ne agitam, sa facem ceva...

Cred ca sunt asa cum sunt pentru ca iubesc viata, pentru ca inca mai cred in sarutari patimase, inca rad cu lacrimi la un banc bun, inca ajut un batran sa treaca strada, inca plang la un film bun, inca ador senzatia de adrenalina...la maxim, ca sa nu mai zic cat iubesc sa dansez la malul marii si, desi unii se uita bizar la mine, am invatat ca un zambet face cat 2 razboaie mondiale, se predau armele!

Doresc ca lumea asta sa aiba succes, sa aiba fericirea si-n buzunarul de la piept si inima sa le tresara de cate ori prietena/ul, iubita/ul, amanta/ul sau sotul/sotia le spun ca-i iubesc si ca tot ce e adevar e in noi, restul e un drum pe ape...o iluzie a neantului...un nimic molcom....un.

PS Fotografia a fost pusa...asa de fitze...:)

Drum de stanca

Am de adaugat mai multe trairi decat vorbe: curaj, teama,opinteala, blocaj, indrazneala,lupta, curaj,curaj...va doresc sa aveti curajul pentru escalada si de ce nu, pentru alpinism..senzatia de sus...e asa..intr-un fel ce te determina sa revii pe stanca..

Un dor natang

Parfum de roua cazut pe pleoape
Si dimineti albastre intoarse-n crang;
Sirag de ganduri rasturante,
Pe-un timp de ieri ce-ncep sa-l plang,
Lasat adanc in valuri tinere,
Privit spasit cu duiosii natangi..
Voi brate ce-mi cuprindeti trupul,
Voi vise ce-mi inviati privirea!
Din doi ne facem unul viu,
Din vii ne facem focuri!
Si pasii ne sunt camp cu flori,
Ce ametesc al vietii ud parfum.
Mi-e dor si-atat..mi-e dor.

Calatorului ii sade bine la drum

Calatoria -este o intamplare a eternitatii, o dainuire a sinelui in timp, un alt fel de pas, o altfel de trecere prin lume.

- este un drum al initierii in eternitate

- o deschidere a portilor spre un maine

- o locuinta a celor vii

- o trecere a lumii intr-o revista a vesniciei

- o descoperire a etapelor creatiei

- o formare a sinelui

- o floare in deschidere

- un drum presarat cu zambete

Oricum ne-ar fi viata noastra, ea este o calatorie. Daca iubim sa fim, atunci iubim si sa calatorim.

Mi-e dor de munte pentru ca mi-e dor sa descopar..mi-e dor sa calatoresc...mi-e dor sa fiu cum sunt la drum.

Vand fericire cu abonament lunar, semestrial..., fara TVA

De fapt fericirea este in noi, motiv pentru care renunt la TVA si pastrez taxele pentru sanatate...de fapt m-am razgandid..nu vreau nimic, dar va ofer gratis bucuria de a vedea niste imagini....de la mare...stiti voi pe unde-mi petrec soarele..si rasariturile...Va las sa visati...la impozit:))

Back from Barcelona again

Ola sau Hola sau ..ca bine a mai fost la 25 de grade ..sfarsit de martie..gust de capsuna frageda...miros de valuri..prietneii pe ape...adica back to Barcelona.....seria market:)

Cuvinte...azi n-am chef de ele..azi am chef sa ma uit mult..si lung la ce-am fotografiat...e asa un iz de duca in mine...e etern se pare...urmeaza Roma..soon..so on the road!

La drum...Joci un 21?

Amestec a la "tuica de pruna" se simte prin narile taman trezite de dimineata si se izbesc odorurille zidaro-santiero-ratato-deplino , iar "metrorex va ureaza o zi buna!"
Am facut o socoteala, a naibii socoteala, petrec cel putin 2 ore zilnic in metrou, adica minim 10 ore saptamanal, 40 de ore lunar si 500 anual, adica aproximativ 21 de zile anual...Foarte interesant, tot atata avem si concediul de la iubitele noastre multinationale, care vad ele cum se mai scot cu niste ore suplimentare, adesea platite in gand, ca realitatea lasa de dorit...
Metroul deci e echivalent cu un concediu! ce mare!? ce munte!?, ce strainataturi!?..Lasa ca avem atata actiune in fiecare zi in metroul nostru cel de toate zilele, sau sa-i zic de toate concediile?...De la transpiratii, prespiratii, retarda-tii si alte "artefacte" de cartier care parca in fiecare dimineata fac turul capitalei!
Cum traversez tot Bucurestiul am minunata sansa sa cunosc toate categoriile..din Berceni tovarasii de drum sunt muncitorii necalificati si santieristii, dupa limbajul de-o culoare deosebit" p..a mea, cum merge si metroul asta? ba te-ai mai vazut cu aia, in p..a mea?", cu doamanele de-un ruj roz desavarsit ce le iese din gura ale caror buze nu se mai zaresc de asprimea vietii de cartier. Dar se aude din strafunduri povestea ultimei telenovele in care" Fernandez le iubeste pe-amandoua...sa mori tu?", pana la "emo -kids" care-si aduna o ultima insigna cazuta pe peron si de emotie au o lacrima in coltul ochiului gata sa se pravale pe obraji...caci pe ei nimeni nu-i intelege si ei plang!!...
Apoi din ce mergem spre buric, acolo spre Unirii-Universitate se cern paturile sociale ca un malai fin...ramane spuma, crema..intelectualii care rasfoiesc o "Dilema veche" sau o "Academia Catavencu" si trec neobservati de adancitii din periferii intr-o "Libertate" care le aduce si crima si sex..direct in plex!
Dupa hainele tipic chinezesti, unde se observa lejer pe fata si pe spate, in lung si-n lat bine imprimat" Tao Jink Peng"..firma de renume si cu puternice accente de stil de cartier...
Realitatea ne stoarce din suflet si ne rade in nas la fiecare nou drum facut cu metroul!
Partea roz e ca exista Ipod si Mp3, pe care le infigem adanc in urechile si-asa poluate si nu auzim prea des discutiile de inalta clasa din metrou...si mai e un avantaj..nimic nu dureaza o vesnicie..nici scrisul acesta...si ma opresc ca trebuie sa prind metroul de la Semanatoarea spre Unirii..si-aici lumea.....dar asta e o alta poveste....

PS Noi sa fim bogati, ca ne mutam...
Am scris toate acestea pornind de la un mail..Mirabo stie:)

Prieteni&prietenii

Ei sunt cei care ne iubesc, ne scot din minti, ne scot limba, ne rad in nas, ne ajuta, ne cauta, ne suna, ne vorbesc, ne inteleg, ne urasc si apoi iar ne iubesc, ne canta, ne danseaza, rad cu noi, merg cu noi la munte, la teatru, in calatorii; ei ne deschid mintea, ne sustin, ne reproseaza, ne fac sa fim veseli , ne fac sa fim tristi, ne fac sa ne simtim oameni in felul lor...prietenesc.

Curajul de a fi in zbor

Sunt pe creste,un pas, inca unul...lacuiesc crestele cu o transparenta tulbure...aud doar vantul albastru..cobor prvirea spre poteci, e o liniste calda si-un timp de iarna...o lumina in departare imi spune ca acolo e o altfel de viata...
In zborul meu spre cer revad un timp al gandului...e tacut si contempleaza zarile..Mai urc o creasta..muntii ma privesc si eu ii scrutez..zambim impreuna cand auzim vantul..el vesteste o noua clipa..traiesc!
Aripile incep un joc al armoniei, al dansului in ceruri, al privirii ce patrunde si te tulbura, al cautarii...De azi sunt vultur pentru ca refuz sa fiu o pasare in zbor..sunt vultur in zbor.
Inaltimile sunt doar ale celor ce le patrund...Am in jur o singuratate ce ma fereste de puterea celor strivitori..ei, doar ei stau in naloaga umana, doar cei slabi ajung cu putere in locuri pline de pamanteni...
Ma uit cum razbate visul in inaltimi si cum stam la masa amandoi si ne infigem ghiarele in munte si el ne ingaduie sa fim noi...urmaresc fiecare clipa de reverie...fiecare bataie din aripi..fiecare cadere..fiecare avant...
Impletesc o perdea din stele...necazute, din irisuri patrunzatoare...si nu patrunde decat lumina..care azi nu lase umbre ci adulmeca un viitor...departe in orizonturi nescrise...Acum sunt in zbor...spre o noua ratacire..spre un nou gand...am aripi ce bat pe rand un alt timp...am ganduri ce-mi aduna noi povesti intr-o noua carte neoranduita..
Am curajul sa zbor...am curajul sa fiu....urc...urc..dincolo de prapastii, dincolo de lume...e doar un alt inceput.

De-ale lumii ratacite...

Da, azi ma gandeam ca lumea noastra, a oamenilor si a locurilor, a calatorilor si a statornicilor are ceva ce nu gasesti decat o singura data: momentul.

In fiecare loc exista un spirit, da! cum spunem noi, spiritul locului.

Imaginile surprinse reprezinta oameni si locuri care mi-au ramas in memorie pentru ca atunci cand le-am surprins m-au facut sa simt ceva, de la curiozitate la admiratie, de la melancolie la liniste, sau pur si simplu vroiam s amai stau o clipa unde eram atunci sau sa fac ce faceau acei oameni.

Sunt surprinse in locuri diferite si as adauga in tari diferite.

Va las pe voi sa comentati imaginile si va zambesc in zbor!

O frantura de Brasov

Brasovul are povestea lui si eu am o poveste din Brasov, este o poveste a imaginilor, a momentelor, a trairilor.

In luna decembrie orasul arata intr-un fel aparte , ca si cand era rupt din basme.

Fotografiile au fost facute in decembrie 2008, inainte de Revelion.

Sibiu in lumina...

Sibiul e un oras in care plutesti intre trecut si prezent, unde vezi multe zambete si ai motive sa zambesti.

E locul unde istoria e prezenta cu haina ei luminata de felinarele strazilor, unde oamenii au o liniste contagioasa, unde timpul nu are ceas si unde secundarul bate de doua ori aceeasi clipita...

Intre sibieni te simti acasa, desi radacina nu-ti e acolo, te simti liber si linistit.

Va pun cateva franturi din moementele surprinse de curand acolo, mai exact in week-end-ul 22-23 Decembrie poate va starnesc sa dati si voi o fuga..macar asa..de week-end:)

"Comedy Punct Show" face impresie.... improvizata

Duminica seara am fost la o reprezentatie faina la "Scena" unde trupa Comedy Punct Show a lasat in urma un iz de buna dispozitie si zambete ce s-au prelungit cateva ore dupa.

Trupa aceasta improvizeaza timp de o ora si jumatate, interpreteaza, canta, face pantomima si creeaza o atmosfera vesela .

Ii puteti vedea incepand cu luna ianuarie, in week-end d e la 19.30

Am pus cateva imagini surprinse in timpul reprezentatiei pentru a va urni macar gandurile daca nu si trupurile intr-un week-end..direct la Scena.

O seara de liniste...o muzica pentru suflet

Totul s-a petrecut miercuri pe 12.12.2007, dupa ora 20:00

Locatia pare rupta din alte vremuri datorita specificului: anticariatul Sigma, concertul a fost desavarsit de catre Sorin Terinte si Alain Godon...doi oameni care traiesc pentru muzica, ce-si pun sufletul in fiecare sunet..

Invaluiti in muzica lui Leonard Coehn, pierduti in misterul unei lumini difuze, toti cei prezenti s-au bucurat de aproximativ doua ore de muzica din suflet, pentru suflet.

Orasul la picior..trist...sau doar oras!

Drumurile ne duc si unde vrem si unde nu vrem.

Aceste imagini sutn facute in Piata Amzei, eram in trecere si nu am putut sa nu ma opresc sa surprind realitatea inca infipta in trecut...unele lucruri se pare ca nu se schimba niciodata..

Se spune ca daca vrei sa faci un copil fericit sa-i dai ceva dulce, sa-i zambesti sau sa te joci cu el, chiar daca alegi toate variantele...Nu stiu de cata fericire au unii copii parte, dar stiu sigur ca ar trebui sa facem mai mult, noi ca si societate, pentru ca orice copil sa poata face orasul la picior, nu descult ci incaltat cand sunt 2 grade afara..

Gustul nu e doar amar..ce-ti ramane dupa asa o imagine, ci dureros de amar...mai ales cand nu poti schimba o intreaga societate...dar macar se poate incerca...

Timea's Exibition

Da chiar ea, Timea , un designer vestimentar de un talent desavarsit, va invita sa patrundeti intr-o lume a Bucurestiului asa cum era el pe vremuri, cu doamne elegante, cu finete in tinuta si in gesturi...O lume unde muzica veche se intalneste cu domnii si doamnele ce faceau plimbari pe Calea Victoriei in vremuri ramase amintiri vii..

Timea a reusit sa redea perfect spiritul acelori vremuri in care vestimentatia insemna etalarea gratiei, misterului, delicatetii si a bunului gust.

Ii puteti vedea lucrarile la Anticariatul Sigma din strada Luigi Cazzavillan numărul 12, până în 30 ianuarie 2008, nu uitati sa lasati grijile la usa si sa va bucurati de un spatiu al trecutului in care prezentul este reprezentat doar de vizitatorii din anticariat...restul doar mister...

Nu e nimic in buzunarul de la poarta...

Azi e o zi in care nu caut nimic, in care gasesc si ce nu-mi trebuie si e ceva funny asa in noi..toti.
Ma uit inainte si vad o creasta de munte..imbracata in alb si un cer placut...incantator..
Ma uit la cer si nu stiu de ce privirile mis e intorc spre pamant, nu ma uit dupa nimic, dar parca simt ceva care ma urmareste...e tot un gand...un altfel de gand...
am observat ca imi plac punctele de suspensie, nu stiu daca asta e pentru ca uneori raman asa cu gandul dus..si automat si mana imi ramane pe un punct...si stand ea acolo..se ajunge la mai multe puncte...
O sa fie ceva, ceva grozav, incantator..si acum e numai inceputul unui alt fel de cer...
E ceva in jurul zilei..ce se tot suceste, se plimba, revine, rade...si rade...

Expozitie de fotografie...

Oana Manea va fi in lumini si umbre prezenta in incinta Teatrului Act cu o expozitie de fotografie in care spiritul ei tanar a fost transpus in lucrari de o originalitate desavarsita.

Dupa cum anunta afisul expozitiei lucrarile vor invia Teatrului Act incepand cu 3.12.2007 pana in luna februarie pe data de 3.

Daca va fascineaza arta fotografica, daca tanjiti dupa o doza de originalitate si vreti sa aveti o seara aparte...lasati-va intr-o seara purtati de viziunea fotografica a Oanei...si dati o fuga la Teatrul Act!

Some changes..in the mood..some mood in changes..

Dimineata devreme ne trezim cu ochii in nori cu capul in cer si cu gandul aiurea...
Cel mai mult imi place cand iau hotarari de care nu-mi pare rau...azi am luat mai multe..de fapt le-am luat ieri si de azi incep lupta pentru a se concretiza in realitate...
Ceva insipid, sec, galusca fada,un fel de scrum inecat zace in sufletul multora din jurul nostru si-atunci am decis ca numai ce e limpede, senin ca primavara si adanc precum un put de mare adancime, numai ce ma transforma pana la radicalitate...exceptie..extrema, numai atunci mai acord atentie ..in rest poa' sa si curga, nu doar sa pice, ca de gandurile mele nu se mai loveste nika...
Acus va trebui sa storc ceva mai mult din timpul asta care ne da tarcoale ..si sa fac o crema verde-albastra s-o pun pe o panza ..sa rad..sa vad dincolo si sa merg inainte..
Pup u :)

Masura prieteniei in vant...

E minunat sa vezi ca in jurul acestui univers mic al fiecarei persoane sunt sanse sa existe alte mici universuri ce se intrepatrund si uite asa te trezesti in mijlocul unei prietenii care iti aduce zambete pe buze.
Astazi este una din acele zile in care faptul ca omul are prieteni, ca poate rade alaturi de cineva, ca nu se simte singur decat daca el face tot ce poate sa fie asa, astazi, s-a confirmat pentru a nu stiu cata oara, ca suntem exact ceea ce vrem sa fim.
M-am vazut cu un prieten tare drag si ma gandeam ca e minunat cand suntem simpli si nu ne complicam viata, asta nu inseamna ca ne lasam asa in bataia vantului, doar-doar o veni adierea aia potrivita.
Am sa scriu despre incredere pentru ca noi, oamenii astia mici, farame de existenta, ceasornice vii, avem acolo in lista de criterii de selectare semivoluntara a prietenilor, undeva in topul listei: increderea. E atat de important sa capete incredere cineva in noi, si noi la randul nostru sa dam motive de incredere celorlalti, incat am ajuns sa cred ca e lucrul cel mai important pentru ca o amicitie sa tina o vesnicie.
Cum sa cladesti o imagine pozitiva a cuiva sau chiar a unui loc, este mult mai dificil decat crearea unei imagini negative, cred ca cel mai bine e sa fii precaut , dar nu lipsit de naturalete in orice afirmatie pe care o faci.
E interesant cum oamenii interpreteaza vorbele si cum se lasa influentati d ecuvinte, ce-i drept: "mai intai a fost cuvantul", fiind foarte limpede de ce din cuvinte s-au cladit lumi si tot din cuvinte se formeaza inca oameni.
M-am trezit intr-o zi ca ma intrebam cati dintre oamenii pe care ii cunosc sunt gata sa-ti faca destainuiri asa...de suflet..si m-am gandit cati din acei oameni mi-au povestit candva ceva despre familia lor sau ceva intim, raspunsul amintirilor a fost uimitor: cei mai multi chiar mi-au povestit...Asa am ajuns la ideea de incredere. Efascinant cat de multe implica un cuvant atat de "firav".
vroiam s aspun ca ma simt minunat ca sunt multi oameni care au incredere in prietenii lor si ca e nemaipomenit sa stiu oameni care nu mi-au inselat niciodata asteptarile.
Increderea naste viitor si n-am nicio indoiala ca viitorul suna increzator.

Da, azi este o zi frumoasa pentru ca prietenii sunt langa mine si pentru ca un nou articol a fost publicat..nici nus tiu cums a le multumesc celor de la "Compact" care ma sustin si cred in talentul meu fotojurnalistic...
Am asa un feeling ca trebuie sa continuu..si o voi face.
Va doresc mai mult decat imi doresc mie si simt un val al schimbarii ce imi tot da tarcoale...
Am sa revin curand...http://www.compact.info.ro/usr/main_news/2007/11/20/2.pdf, pagina 13.

Luminile unor magi..departe

Da, traiesc intr-o lume a mea, o lume in care multi ar vrea macar sa viseze, o lume a calatoriilor astrale, a fotografiei, a amintirilor, a camerelor cu miros de portocala, a lui Ieri, a lui Azi si a lui Maine...
Traiesc pentru oameni si prin ei, rad pentru voi si voi radeti cu mine, nu timpul ne minte, ci noi o facem..inecati in caderi, afundati in adancuri, rasariti din "cenusi... "
Traiesc pentru dragoste si rad cu ea, din ochi am flacari care striga lumina si timpul e mut in fata si-n spate...
Va vad fericiti si zambesc ca si voi aveti zile in care va bucura ploaia, desi uzi pana la piele, va bucura un cub mic de ciocolata primit de la cineva drag, va surade o zi de toamna cu frunze ratacite oriunde..
Acum scriu pentru voi, prieteni, amici,dragi sau nu mie, scriu pentru ce va sa vina si ce va sa fi fost...scriu un viitor pe-o usa in foc...
Sunt un vis ca si voi, si traiesc din visare si lumea mea e undeva lumea voastra...
Acum va multumesc voua ca sunteti, ce fericire ca sunteti, ce bucurie ca sunt cu voi...
Va pup si va rad, asa cum stiti si voi ca o fac atunci cand pofta de viata si viata insasi mi-e noapte si zi...

Dragoste naroada...

Acest subiect delicat, mi-a venit acus intr-o zi de toamna ploioasa, zi ce unora place teribil si altora le e greata de tot...
Unde ma incadrez, pai cred ca in ambele situatii...Nu stiu cum se face ca sufletul asta al omului poate sa treaca asa de la o stare la alta, sa iubeasca, sa ii fie lehamite, sa strige dupa dragoste si s-o lase sa se duca unde o vedea cu ochii..
E o zi in care singura teama e ca nu iti mai e teama de nimic, ce-o veni, n-are decat sa curga , nu sa pice...
Toate vin si se duc, toate, fie ele cat de fericite sau nefericite...
Zilnic e un gol de umplut, zilnic e o tacere care striga...pare un paradox, dar culmea, de regula, tacerea urla mai mult in noi decat strigatul insusi dupa ceva, dupa cineva....
E o zi in care imi doresc sa se intample o minune de primava, desi-i toamna, sa apara din neguri niste sclipiri din acelea cum le sade bine ochilor mei...cu stralucire...una vie, nu seaca....deja vad un zambet..si e chiar al meu...asta pentru ca exista un maine..un mai tarziu....vorbim.

Ciucas in umbre tacute

Am fugit iar si tare bine a mai fost in munti....la Cheia again..de data asta am facut un traseu pana la Cabana Ciucas de la Cabana Muntele Rosu..

Ceata multa, dar imaginea padurii a fost fascinanta, a fost minunat pentru ca am prieteni grozavi si pentru ca muntele toamna e o poveste....

Fotografiile au fost facute pe o vreme ireala...

Culinare de Barcelona

Da, recunosc ca sunt o gurmanda si ca sunt fascinata de gust...

de fiecare data cand plec de acasa testez, oriunde ma duc mancarea, fie ca se intampla in tara sau afara, ma fascineaza, culoarea, gustul, mirosul..unei mancari..

Acest mini fotoreportaj este unul despre aspectul fructelor, legumelor , semintelor si a altor "gustari" din Barcelona..

Am incercat mancare spaniola, frantuzeasca, italieneasca, ungureasca, chinezeasca, japoneza(preferata mea!), turceasca(o ador!), gatita de bucatari autohtoni...

Voi continua sa testez de cate ori am ocazia mancarea tarilor pe care le vizitez pentru ca am astfel ocazia sa testez cultura culinara...si sa-mi lase gura apa inainte de a ma infrupta din divinele gateli...sper sa avem toti ocazia cat mai mulor "vizte culinare" si-aici acasa si peste hotare..

Traditii ratacite

La bunici e locul unde pentru unii dintre noi nu s-a intamplat nimic, dar pentru altii s-a intamplat totul: aici am aflat prima oara cum e sa muncesti, caci in satele romanesti se traia si inca se traieste doar din ceea ce gospodaresti tu la casa ta. E locul unde am invatat sa rad, sa plang, sa ajut, sa ascult apele, sa admir padurea si sa apreciez roadele naturii.

Aici, la casa bunicilor, am trait minunea copilariei libere, a jocului si a frumusetii pe vai si dealuri, nu departe de Parang.

Aceste fotografii redau detalii ale traditiei din Oltenia, detalii ale unui stil de viata, ale unui timp ce pare ca nu schimba nimic in trecut, dar marcheza cu siguranta viitorul.

Simplitatea traiului de la tara nu m-a impiedicat niciodata sa apreciez painea copata pe vatra, mamaliga rasturnata direct pe masa de lemn, perele pastrate peste iarna intre boabele de porumb sau strugurii atarnati de grinda beciului.

Aici oamenii isi iubesc pamantul, aici padurea le e sora, iar apele bucuria. Tot aici te simti intr-o poveste a lui Creanga unde copiii sunt toti un Nica, unde bunicii sunt toti a doua mama.

Daca amintirile sunt vii, daca emotia e mereu aceeasi cand revin in aceste locuri, motivul e unul singur, fiecaruia dintre noi ii e dat un loc in care sa traiasca ceva unic si acel loc ii ramane etern in suflet. Pentru mine la bunici, in Oltenia, regasesc povestea unei copilarii fericite.

Castelul Huniazilor-Hunedoara

Sau castelul Corvinilor..este un loc in care istoria iti vorbeste printre ziduri, unde oamenii ce-l ingrijesc sau canta in el au un aer de poveste.

Ridicat in secolul al XV-lea de catre Iancu de Hunedoara, se impune atat prin asezarea pe un deal al Hunedoarei, parca sta de veghe la viata hunedorenilor.

Daca m-a impresionat? M-a impresionat ce a fost si ce ar putea fi. Din pacate nu exista fonduri pentru ca statul nu lasa castelul sa capete autonomie, iar investitiile sunt aproape nule.

In ciuda dezamagirii, ca si arhitectura, ca istorie imprimata in fiecare sala vizitata, acest castel e impozant, fiind unul din locurile unde se fac adesea filmari pentru filme din tara si din strainatate.

Orice vizita contribuie la investirea in castel, asadar, sunteti bineveniti sa-i calcati pragul.

Aceste fotografii au fost facute pe 8.10.2007.

Cheia in Toamna

Toti incercams a scapam de monotonie si de nebunia de la oras..Acum cand toamna sta la usi si la ferestre, acum cand parca nu doar hainele ceva mai groase anunta venirea toamnei, acum am dat o fuga la Cheia, batuta de turisti, dar mult mai putini decat pe Valea Prahovei...semn bun!

Minunea vine din natura...miracolul culorii e nu numai incantator, dar si coplesitor.

As fi vrut sa merg mai mult de o jumatate de zi prin munti, dar uneori "picul" acela insemana cat o saptamana prin munti.

Frunzele cu ale lor culori intrepatrunse, linistea deplina, susurul molcom al apelor, cerul de un senin tulburator, toate fac sa pornesti pe Cheite cu gandul la bine, la frumos, la tinerete, la inceredere, optimism si de ce nu, la prietenie!

Traseul spre Cheite e marcat cu triunghi albastru si are un grad de dificultate foarte mic, doar ca e musai sa nu mergi in adidasi, sanadale, balerini si alte incaltari tipice capitalei..Bocancii a u multe de spus aici, spun totul:)

Traseul e destul de scurt...1 ora jumatate daca te opresti sa admiri peisajul, curgerea apei sau stai pe un trunchi adormit..cu nasul la soare..

Distanta pana la Cheia se parcurge in maxim doua ore si jumatate din Bucuresti.

Va las sa admirati sau sa visati la o toamna la munte..

Licarirea din ochii lumii

Am o veste nastrusnica...de-abia pot sa va spun si voua, as spune insa intregii lumi..

Dom'le exista oameni care iubesc, unii se iubesc pe sine, altii iubesc pur si simplu fiecare clipa, dar cei care-i iubesc pe altii deja ma impresioneaza teribil!

E interesant cum sunt oameni care se bucura chiar si de racoarea de-afara, de o noua zi, fie ea si la job(trebuie sa recunosc ca e minunat sa te duci cu drag la job!

Oricum ar fi lucrurile, cel mai important este sa te judeci pe tine si sa-i lasi pe ceilalti sa se judece singuri..

Acus vine vestea cu mot in frunte, ma voi da peste cap sa nu va supar, ba din contra sa va incant privirea cu noi fotos si de-abia astept ca al meu concediu sa devina o goana dupa noi romanii..asa cum suntem.....vom vedea ce si cum, acus v-am spus deja destul....restul il ghiciti voi...si de nu am eu grija sa-l vedeti:)

Sunt cam cu timpul in piuneze, dar reusesc eu sa le scot la capat...

Hai ca va pup si ne vedem, auzim, intalnim..curand:)

Me and my monkey:)

Toamna in Geneva

Pasarile din Geneva par a fi "umane", stai cu ele de vorba si ceea ce inteleg sigur este ca le placi si te trezesti ca te ciupesc de mana, doar, doar le-ai adus ceva de mancare si acolo in rucsacul din spate ascunzi merinde...

Toamna in Geneva e o culoare in sine, iar linistea e la ea acasa..

Tacerea florilor

Dimineata parfumul florilor este mai puternic, in timpul zilei isi pierd din miros, ca pe seara, cele mai multe sa se inchida si o data cu retragerea lor si mirosul sa se diminueze. E drept ca nu toate florile isi pierd mirosul sera, din contra, pentru unele dintre ele atunci parfumul lor devine mai puternic.

Pentru mine florile sunt mai mult decat forma, culoare si miros, sunt o lume aparte in care fiecare floare in parte are semnificatia ei, o lume in care doar cei sensibili se simt in largul lor.

Exista oameni care spun ca nu le plac florile, mie nu-mi place sa le rup, prefer florile in ghiveci, asa sigur vor trai mai mult.

Fotografiile au fost facute langa Bucuresti, in gradina mamei mele, care e fascinata de flori si le ingrijeste cu o daruire demna de admiratie.

Florile nu canta, ele tac, dar vorbesc prin forma, culoarea sau parfumul ce le invaluie.

Prin Crai

Muntii Piatra Craiului sunt cei unde de obicei nu pune piciorul oricine. De o frumusete aparte, nu tocmai batuti de turisti precum este Valea Prahovei, acesti munti sunt atractia alpinistilor si a celor dornici de drumetii pe creste.Se intinde pe o lungime de 22 de Km, sunt formati din calcar si se situeaza intre vaile Barsa si Dambovita.Varful cel mai inalt se afla la o altitudine de 2244m si poarta numele de Vf. La OmCabanele cele mai vizitate sunt: Curmatura, Plaiul Foii si Cabana Gura Raului, locuri unde oamenii se simt bine, sunt primiti cu voiosie, iar povestile de seara sunt incantatoare.Cheile Zarnestilor au fost vreme indelungata sub atentia speologilor, care au facut cercetari indelunge asupra Avenului de sub Coltii Grindului.Zona Cheilor este deosebit de interesanta prin modul de formare cat si prin aspectul aparte, au chiar o istorie cinematografica, cadre din filme ale marilor scriitori romani s-au tras aici.

Vizita de Duminica:)

Duminica am avut un dor teribil sa ies si sa fac photos, sa mai invat cate ceva si sa ma bucur si de o plimbare. Cum n-a fost chip de plecat la munte, m-am bucurat si de o vizita la Muzeul Satului.

Aflat intr-o zona aparte in parcul Herastrau, in mijlocul naturii, Muzeul Satului este unul dintre cele mai vechi muzee din Europa.Daca nu ai fost de multa vreme sa-i faci o vizita, acum este perioada anului in care verdele, desi in schimbare, ofera privitorului nuante deosebite, iar traditia este la ea acasa, acum este momentul sa petreci cateva ore intr-un spatiu rustic.

Situate pe zone (Transilvania, Dobrogea, Moldova...), casele taranesti aduc un iz de demult, iar linistea dintre alei te face sa te simti intr-o vizita la "bunici".Muzeul a fost infiintat in 1936, este creatia Scolii Sociologice Romane si la inceput avea numai 30 de case taranesti.

Casele mobilate cu obiecte specifice zonelor de unde provin, pastreaza aerul original al locului.

Simple, modeste, sau pline de culoare, casele au un farmec aparte cu florile la ferestre sau in curtea din fata lor.

Initial suprafta Muzeului era de aproximativ 5 ha, ajungandu-se azi la circa 15 ha.Fie ca stai sa te odihnesti, sa admiri luciul lacului , sa asculti pasarile sau sa contempli trecutul taranilor romani, gustul pe care ti-l lasa o vizita aici este unul foarte placut si timpul parca sta in loc.

Interioarele sunt amenajate dupa tipicul fiecarei regiuni, nu lipseste portul taranesc, lazile de zestre, mobilierul fabricat manual si nici obiecte de lemn sculptate sau usi vopsite traditional.

Inca de la intrare capitala ramane undeva in spate si locul i-l ia un spatiu al traditiei, al rusticului si al lemnului.

Lacusta albastra pare credula..

Lacusta albastra pare credula..
De dimineata imi arunc ochii in balcon, asa de fitze, sa vad cum e cu soarele, caldura si alte mizericordii ....Ma indes in uriasul balcon bercenar si vad pe balustrada incinsa nebunatic de soare: da, o lacusta, una albastra cu niste aripi ca petalele de albastrele, nici prea mare, nici prea gingasa...Dintr-o data, fara ragaz de clipire ma trezesc cu ea pe mana, dau sa o inlatur fara prea mare agitatie, si ea nimic, o ia in sus pe mana si tot urca.., ma gandesc unde se duce?, ca doar nu mi se urca in cap. Ce credeti ca face, face o grimasa dom'le de-mi ramane ochiul perplex si ma straduiesc sa-i mai arunc o privire, insa, o vad ca face cale intoarsa, isi ia zborul si-mi zic...am scapat...Neeh, ea facea ture pe mana mea, in cele din urma ma gandesc ca nu am timp de pierdut si ca ar fi cazul sa oprim show-ul aci si sa-mi vad de drum!Cand sa deschid usa sa intru in casa, o albastreala tremuranda imi trece prn fata ochilor usor cascati,si cum speram sa nu ma mai tulbure, deja gluma s-a intrecut de ceva vreme, intra cu mine in casa, se pune direct pe birou , isi trage cracii in sus si pare a face o bicicleta in aer, intr-un stil de repetitii de balet, repeta grimasa de mai devreme, isi arunca ariple in vant, se da de doua ori peste cap, se aseaza pe tastatura;pare a canta la pian si dupa ce uimirea mea a ajuns la capatul nebuniei, ma dau la ea, direct in ochi ii suflu, imi intoarce un dos dungat, il flutura de 2 ori pe la nasu-mi si pe-aci ti-e drumul..Nu stiu ce credea, ca asa cu fitzele ei umane o iau in seama, ma cobor la "Riga Crypto si Lapona Enigel" si ? Apai uimirea mea a trecut de toate regnurile si a revenit la cel uman, asa limitat cum e el, mi-a adus realitatea in ochi: asta nu putea fi decat vis, si cum n-am nici o dovada decat randurile aistea inghesuite, nu-mi ramane sa cred decat ca buimace fiind amandoua, ne-am lasat de nimicuri si am trecut la lucruri serioase: eu gadil foile de licenta intr-o dorinta teribila de a invata, ea probabil isi flutura grimasele la un alt balcon, sau .....nu se poate, incredibil, cineva mi-a pus pe birou o meduza, deja e prea mult...hai ca ma ridic din pat....si deschid usa d ela balcon, ies sa vad cum va fi azi....privesc peste balustrada, un senin timid ma intampina...azi va fi o altfel de zi!

Articolele din "Compact"

Da...hai sa ne amintim cum zambim...

http://www.compact.info.ro/usr/main_news/2007/05/10/2.pdf

acest articol este printre preferatele mele din cele publicate in "Compact".

Cel de azi, a fost cam slabut,recitindu-l n-am fost multumita , dar sper sa aduc imbunatatiri la ceea ce fac:) si sa fie mult mai bine data viitoare.

Have fun:)

Nabadaii Scolii

Nabadaii scolii, imi arunc cracii in niste ghete, mare greseala! erau 5 grade de dimineata, dar m-au fiert cele 18 de la pranz, asa ca ghetele mele bengoase sunt in declin, le dezmostenesc, le ignor, ce sa mai, le scot, fie ce-o fi, azi merg desculta.
Of, iar trebuie sa-mi inec tineretea in cursurile de la faculta, iar trebuie sa inghit aerul cu ghionturi, ca la noi la faculta pute. de ce? Uite ca asa vor peretii mucegaiti, ca asa le place unor colege, dame tinere de altfel, sa puna haina de ieri si azi si maine si inca o zi, iar iubitii profesori, unii, au o duhneala a vodca de ma intreb daca sunt sigur la faculta sau la o bodega de la periferie...Oricum as da-o, faculta pute si unde mai rastorni ca unii profi au un sictir uniform care le invaluie inteligenta si oricat ma rog sa treaca timpul mai repede, ora tot timp de 60 de minute ma ingrijoreza...
Credeam ca la faculta te duci cu drag, vii cu idei, esti ascultat, comentat, asculti si ce au altii de zis, se pare ca s-a ajuns la un hai sictir !incredibil si ca ceea ce se face ,se face ca tot trebuie sa mestecam cumva ora aia de 60 de minute... Am trecut in patru ani prin retete culinare, cizme medievale desenate cu tact si detaliu grafic, ne-am scremut languros in traduceri seci, plicticoase, si cum incercam sa scoatem capul, ...-.bietul melc, el e fericit, ca macar nu are constiinta-, nimeni nu ne asculta si-atunci ma basicam toata ca si dracu e mai ascultator si sigur o sa imi pierd tineretea in unsoarea ranceda a facultatii. Dar multi profi nu stiu dupa 4 ani ca ii detestam, uzati fiind de viata de familie si profesionala, se varsa direct pe noi de parca noi suntem raul vietii lor (multi ne destainuie problemele conjugale involuntar:"Pentru voi m-am certat cu sotul!", haida de!am ajuns si marul discordiei! Desi incearca sa justifice orice nemultumire prin vina studentilor.."care nu mai traduc cum se traducea candva, si cantitativ si calitativ, care nu mai lucreza cum se lucra pe vremea lor", daca ar sti ei ca peste 50% avem si un job ca sa putem rabda mai usor faculta!) Pai la cate retete culinare am tradus in facultatea asta , va scriu o carte de bucate à la une, de-i lasam praf pe francezi...ca asta am facut un an intreg... Mai nou avem materii optionale-obligatorii. Exact, ce nu va e clar? Cum se screme universitatea sa le gaseasca o buca' de paine si unora si altora, ca si ei sunt ai lor...?Dar noi ai cui suntem, ca fara noi cade si ultima tencuiala universitara. Ma gandeam sa-mi aleg niste optionale sa-mi traga o destupare la cerebel, sa se dea ceata asta la o parte, ca de patru ani se tot indeseste. Iaca ioc! asta primesc: ciuciu-muciu sec si gol, in calup de patru ani! "Optionalele voastre le impunem noi si daca nu va convine va trebui sa acceptati, de la anul va fi mai bine, voi trebuie sa va sacrificati, ca vechiul sistem se schimba de la anul."Sa m-arunc in tabla aia de care e rezemat profu' asta...sau sa-l desfiintez pe el cu cateva randuri? Aleg varianta a 2 a....Capul lui n-o mai avea nici cat neghina interes in viata asta, insa eu de-abia ma ivesc din ceata si parca mijeste o umbra de viitor... Evident binele e mereu rezervat altora, ca am trecut ca mielul din sacrificiu in sacrilegiu si invers, pana mi s-au tocit copitutele de student bucurestean..si imi zic: la ce bun si faculta asta?daca nici aci nu ai dreptul sa alegi acolo un pic ceva, cat de mic, ca sa stii ca ti-ai facut-o tu cu mana ta , nu ca te-au stropsit altii care au uitat care le e menirea in lumea asta de "se masura cu cotul.."...
Ce mai zi, ce tinerete, cata valtoare, ce impiedicatura! inca patru ani ca astia si ridic statuie aerului...direct pe luna conspiratiei ca de teorie mi s-a indoit cerebelul...

Articolul din "Dilema Veche"

Nenea uriaşu' şi gingaşu'Cu ochii cîrpiţi de lene, îmi trag una în freză şi mă îndrept spre metrou... Mucus pucus – ca la noi, în Apărători – lume, lume, soro, dimineaţa, că mulţi se mai duc la serviciu şi semaforul ăla iar se-ascunde de mine, cu neamul lui de bercenar, niciodată nu-i văd culoarea... Aici m-am străduit să inserez poza cu pricina, dar pricina m-a lăsat cu buza umflată, că nu acceptă formatul pe care îl are poza mea... Să schimb formatul devine delicat. Din lene, merg mai departe... Mă agit tulburat pînă la lacrimi să ajung la metrou, să-mi arunc noada pe un scaun, dacă am noroc să nu mă-mpiedic de paporniţe, copii care urlă şi alte coconade cu specific de „apărător al patriei“, mestec bine momentul şi mă duc la capătul metroului... unde pare gol ca vidul... Aci, şmecherie-n pălărie, neam de traistă cu ciubuc la bot, mă măsoară nenea uriaşu’ şi gingaşu’ de la pază... Io mă fac că-s tulbur, el se face spre mine, „bă, da tu nu vezi (şi gingaşul molfăia o gumă, gata să mi-o scuipe în faţă) că aici e pentru ăia bolnavi şi valizi, nu sta, bă, pă scaunu’ ăsta, te rog eu, frate...“. Mă înfrunt, confrunt şi din picioare, şi de jos, şi zic: „Bine, frate, mă ridic, dacă aşa vrei tu, dar chiar mai sînt 10 scaune libere“. Înghite guma, îşi scoate o sămînţă, mi-o despică-n ochi şi puternic mă scrutează: „Frate, eu răspund aici, hai să nu mai lungim vorba, dă-te pe alt scaun şi gata“. Zîmbesc, mă „dau“ pe alt scaun, gata să-l tulbur fără retur şi escală zero, cînd îl văd că se-aşază el pe scaunul cu pricina, şi-mi zice galeş şi mîngîietor: „Eu nu vreau să mă supăr pe tine, că văd că eşti băiat de-al meu, da’ şefu’ mă tunde dacă las femeile borţoase şi pe-ăia valizi în picioare“. Îi zic, nedumerit, dar clar cu chef de a descoperi o personalitate pierdută în adîncurile sămînţei: „Nu, nu mă supăr, dar se zice «invalide», persoane «invalide» şi femei însărcinate“; el, încruntat şi sigur pe el: „Da, da...“. Şi la plecare ne-am salutat reciproc, eu cu gîndul la Dumnezeu care uită să se mai uite şi sub pămînt, el cu încruntare maximă. Dac-o mai trăi, sigur se întreabă şi azi: „Ce-oi fi greşit, nevasta e borţoasă şi ăia e valizi, oi fi zis şi altceva?“. Cum nu e primul, şi nu e cu siguranţă ultimul... mă pierd în mulţime, mulţimea se pierde prin mine... şi mergem împreună mai departe... că doar de, şi mîine e o zi la metrou, şi mîine descoperim ceva nou...

Oameni si pasari

Cum se face dimineata primul gand este unul de bine..asa pentru ca orice zi aduce ceva nou.

Oamenii sunt cu atat mai interesanti cu cat inainteaza in varsta si chiar nu ma asteptams aspun acest lucru, dar asta am descoperit deunazi, ca noi, oamenii devenim mai interesanti cu fiecare zi ce trece.

Fie e faptul ca maturizarea prinde contur, fie pur si simplu pentru ca intelegem ca nu e de ajuns sa faci ceva ci sa si impartasesti cu ceilalti "cevaul".

Oamenii si pasarile sunt una, de unde pana unde? E atat de simplu..oamenii isi doresc sa calatoreasca si o fac prin orice mijloace pentru ca vad in calatorie un mod de regasire, de liniste, sau doar de intelepciune.

Dar daca vrei cu adevarat ceva e bine sa ai grija ce iti doresti ca va trebui sa te descurci cand vei obtine, si s-ar putea sa nu faci fata propriilor ganduri, dorinte, impliniri..

Sunt oameni care isi iau zborul spre alte lumi, care nu pot sta locului si de-aceea se duc mereu sa vada si alte locuri. Eu ma simt calator in toata fiinta mea si zburator in toate aripile mele:)

Sa ne amintim de primavara.

Imaginile vorbesc de la sine....si nu mai am de adaugat decat ca iubesc Primavara si ca am un calcai mancacios, semn ca in curand voi face o noua calatorie....

La microfon omul sfinteste locul

La microfon... omul sfinteste locul

Ora 7:00, imi indes o caciula pe ceafa, inghit un ceai sec, , mai dau o fuga la Pica si apoi pornesc pe drumuri.

Prima oprire la 7:10 o am la tanti de la ziare, care, amabila ca intotdeauna cand o intreb de "photomagazine" se-ndoaie, ma intreaba inca o data ce revista, dispare sub ziare si reviste ca in cele din urma sa-mi spuna intr-un raspicat desavarsit: nu a venit, dar mai treceti!

Acus ce era sa fac?Continuu drumul spre metrou, aceeasi lume agitata si intr-o goana doboratoare, la propriu ca de figurat nu ne mai arde de multa vreme dimineata ,si vad ca am deja ticaitul de 7:30.

Pe peron, lume cata blana si urticarie. Unde mai pui ca umflati cu haine de toamna, incapem deja mai putini decat vara cand ne scaldam intr-o sudoare comuna, si ne lipim intr-o intimitate desavarsita.

Asa ca las primul metrou sa se duca dand din coada, cu ochii zgaiti cand pe pereti, cand in tunelul vid ca frigiderul din 89, imi trag gandurile taras de pe sina metroului si ma pun s-astept...

Zic: las ca vine el in cateva minute, si dai si-asteapta 2, 3...10...15...si dintr-o data revin cu urechile pe pamant caci din borcanul difuzorului se indeasa o voce natanga: stimati calatori, lasa fa ca te sun eu mai incolo sa dau anuntu' la microfon, se pare ca microfonul, bietul de el, a fost uitat deschis, si de! nu-i bai de ce-am auzit , dar e fara cuvinte ce-a urmat: o eructare (ragait-familiar) de a rasunat cu ecou de pe peron pana de-a lungul sinelor.

Ce-i drept sunetul rasunator si de o claritate inconfundabila nu numai ca m-a lasat fara cuvinte, dar m-a readus pe pamant, la momentul 8:00 cand mi-am dat seama ca sunt la metrou, in Bucuresti, in Aparatorii Patriei si ca nimic nu s-a schimbat, traiesc printre romani.

Urc strivit in metroul nou, dau nas in nas cu gardianul, prietenul meu "Uriasu' si Gingasu", il salut reverentios de la barba pan' la talpi si ma pierd in lumea mea de la metrou, in cercul meu stramt si rece...

NOTA: Pica=toaleta sau Pica, intelegeti voi ca sunteti baieti destepti!

Cand canicula sta pe marginea paharului

Da, am revenit...

azi in eternul metrou ma gandeam ca uneori traim in trecut, adica mi-era gandul la mare , mi-a mers la suflet iesirea din week-end-ul trecut....

Asa de tare m-a bucurat statul la soare intr-o lene desavarsita, ca si-acum s-a prelungit starea aeea de doing nothing....laughing, talking or just smiling in the sun...

Dom'le noi chiar traim pentru week-end si pentru ziua de salariu!

Inventia asta a banilor, trecerea aia de la troc la monezi si fisicuri...ne-a cam dus la sapa de lemn...sau la o lupta netrebnica pentru ziua de salariu...What a f..k? Chiar ne invartim in sistem? Hmm...trebuie sa merg la role, ca sa simt ca si Bucurestiul asta aduce ceva dragut in vremurile astea..

Si pe caldura asta..asa imi da tarcoale un sentiment de dor, un dor nebun de a merge la munte, in Barcelona again..hmm...chiar ca m-am nascut ca sa o iau la pas in lung si-n lat...Nu mai vreaus a stau acasa..vreau in lume!

Asa ca fug la o palavra de week-end....sa vad pe cine corup la o rola....:)

Lumea diminetii golase..

Lumea larga
Te trezesti devreme, te dai peste cap, te duci pana la capatul patului, te intorci pe partea cealalta si ce vezi>? Minune, stalp de societate, usi deschise..apai hai sa intram...dincolo de usi e sigur ceva...
Am trecut pragul si vad un rasarit de soare, care desi nu e orbitor are ceva din stralucirea unei femei frumoase, tinere si altfel decat gloata vulgara, netrebnica si automorfolita de povara cotidianului.
Dupa prag se intrezaresc si niste valuri..blande, calde , darf vii , gata sa capete o forma semiumana....Ma intorc sa vad ce-am lasat in urma, ca un arc revin la drumul spre mare, pietruit cu zambete, (unul mai dulce ca celalt), si parca se aude si un raset...usor..., bland...
Acum ma intind pe o plaja ce porneste din varful degetelor numai din franturi de veselie facuta si undeva intr-un colt zace o umbra de timp...a lene se-ntinde si-a noapte imi rade.
Nu e un tablou de Dali, nu e o meduza in care linistea devine furtuna, e pur si simplu dorinta de a intoarce cuvintele intr-un fel in care nu se ajunge la fraza, ci doar la mesaj. Lumea aceasta e-n noi si putemn s-o renastem in fiecare moment cu fiecare secunda in care vrem sa fim noi.
Ma arunc in mare si uit sa ma inec pentru ieri, asa ca rad pentru maine.
Si timpul se zbate de val si lumea e viata.., nimic nu mai plange , e ieri la masa..departe de maine, aproape de azi...
Tacerea e in lungul drum al tineretii si scurtul timp al ratacirii...

La mare si timpul rade

Am fost in week-end la mare, asa ca nu m-am putut abtine sa fac photos.

Locul ramane mirificul Vad...

Galerie foto cu mot

Craiul face mai mult decat Bucegii si nu pentru ca Bucegii nu au nimic de spus ci pentru ca oamenii m-au lasat fara cuvinte..IN Bucegi oamenii arunca orice pe carari..si-atunci am inceput sa evit masivul acesta si sa ma indrept spre alte locuri, unde te simti asa cum vrei, ca acasa...

Printre rafturi de padure zboara dimineata

Ma trezesc cu gand de duca, lucru limpede, m-am nascut ca sa calatoresc, scopul este mereu altul, dar de fiecare data are aceeasi radacina...

Muntele mi-e frate, marea mi-e liniste, iar casa mi-e somn...Prin urmare, ma duc la munte ca sa urc, cu rucsacul in spate, cu aparatul mereu atarnat de gat si cu o curiozitate care deocamdata mi-e sora cu obsesia.

Iubesc cartiel, daca sunt si insotite de fotografii deja m-au prins in mreje. Nu vorbesc nici de "Rahan", nici de "Piff", ci de carti in care lumea in care traim e vazuta de un autor care e fascinat atat de scris cat si de imagine. da, am zis imagine, nu am zis fotografie, pentru ca si desenele, tablourile, caricatura, schitele, uneori cantaresc la fel de mult ca si o fotografie.

Drumurile pe care le-am batutu de-a lungul timpului, si zau ca nu-mi vine sa cred cate sunt de vazut in tara, cate am vazut si-aici si in alte tari, dar mai ales e uimitor cate mai raman de vazut si de facut.

Nu stiu cati din jurul meu au obsesia calatoriei, dar eu simt ades ca pentru asta m-am nascut, sa merg si sa scriu, sa merg pentrua vedea, a fotografia ca sa se bucure si altii de minunile lumii.

Ideea accea cu cele 7 minuni ale lumii ma lasa usor neatinsa, asta pentru ca am vazut atatea minuni, atatea frumuseti incat chiar cred ca fiecare zi este o minune.

Fiecare loc din lumea asta are ceva aparte si in fiecare oras, sat sau tara exista oameni cu care merita sa stai de vorba, existe suflete care te determina sa iti doresti in continuu sa cunosti, sa cauti , sa vizitezi , sa-ti faci noi prieteni si sa nu te opresti decat putin pentru odihna si mult pentru prietenie.

Apele au povestea lor, ca si oamenii care bat lumea in lung si-n lat, si apele duc cu ele un fir de poveste...

Oamenii sunt fascinanti prin propria lor poveste de viata, pescarii au povesti triste, dar tristetea lor nu doare, e una blajina, care ne coboara din orasele mari in adancurile apelor. Prin pescarii aceia lipoveni de prin Delta vezi dragostea pura pentru apa, pentru natura...Povestile lor despre pasari, barci, peste sau un rasarit te duc ades mai departe de malul apelor...

Calatoriei ar trebui sa i se dedice o oda, una in care sa fie ridicata tacerea si sa fie asternuta linistea, sa fie cantata bucuria,sa se strige zambetul si sa cante un cor al pasarilor...

Acolo in lume se intampla minunile , aici in noi au loc trairile...

De prin Crai adunate.

Acus pun niste foto..asa de dor de munte:)

Piatra Craiului

Situat in Carpatii Meridionali, parcul Piatra Craiului cuprinde masivul de circa 25 km lungime intre Zarnesti si Rucar, fiind delimitat de culoarul Bran-Rucar si raul Dambovicioara la est si sud-est, de raurile Dambovita si Tamasla est si de raul Barsa la nord.

Minunile din Piatra Craiului nu sunt doar muntii ce ofera privelisti deosebite, aici intalnesti si oameni deosebiti, caii sunt de o frumusete extraordinara, iar linistea te invaluie cu totul.

Fie ca mergi sa stai cu cortul, fie ca te vei caza in "Plaiul Foii", cabana de la poalele muntilor, fie ca urci ca sa ramai peste noapte in "Curmatura" cabana de unde pornesc trasee spre varfurile din muntii Piatra Craiului(Vf Ascutit, Vf Turnul), drumul este o incantare, linistea deplina si peisajul mirific.

Craiul ofera minuni, verdele padurilor si al ierbii, impresioneaza vizual iar panorama din varful Criaului te lasa mut.

Lumile in care ne invartim..

Unii-si trag dimineata una peste ceafa cu gandul, cu pumnul si o tulesc pe usa din dos direct in lumea de afara..
Afara de regula nu se intampla nimic, dar toti avem impresia ca se intampla totul..si unde mai pui ca vrem nu vrem trebuie sa traim cand afara cand inauntru..
Capitala asta a noastra motocoasa, are ea frustrarile ei, dar cu siguranta are si meritele ei..
E o zi in care pun la loc de cinste nimicul, neantul, acele mari cuvinte, folozofia sinelui si doing nothing.
E o dimineata in care daca adun toate lucrurile bune vazute de la metrou pana la job, voi ajunge la minunata suma vida, nuda, zero taiat sau pur si simplu la nimic bun in dimineata asta.
Deja ma lasa rece, seaca, orice disperare a cucoanelor mai mult sau mai putin solide, dornice de a fi cu scaun, nu!, nu la cap, ci la fund. Cautarea unui scaun deja nu ma mai mira de ani buni, ce mi-a mai cascat ochii azia fost cu totul atceva.
O madama, cu 3 copii, doi atarnati de caruciorul in care ar fi trebuit sa fie al 3-lea, dar era agatat tacticos bietul plod de sanu-i la care supsesera candva si ceilalti doi, acum la vreo 5 anisori.
CEi doi, baieti de altfel cu pistoale cu bile, intr-un exces de joaca libertina, fara a fi cenzurati nici macar o secunda de fecunda mama, au inceput sa traga in directii nu tocmai precise, dar sigur delicate..
Asa a zburat una dintre bile intr-un calator, pasnic, calm si care ca gest, in ciuda piscaturii profunde, doar s-a ridicatd e pe scaun si s-a indepartat usor de zona periculoasa!
Mama grijulie, tocmai repara cu mult aindemanare unul dintre pistoalele care se blocase si nu mai scotea nici macar o bila!
Cu sanul dezgolit , cu o forta impresionanta, trage in toate directiile de manerul pistolului, vorbeste tare cat o tine compartimentul si in cele din urma da de doua ori puternic cu pistolul de scaunul metroului cat o tin curelele d eputernic si ce sa vezi? Minunea minunilor, miracolul vietii: bilele acuma si intra si ies din pistol, lucru sigur: arma a fost reparata!
Un tanar trecut de adolescenta..indreptat spre 35 de ani se infinge c-o vorba adanca in freza madamei dupa ce a smuls din mana unuia dintre copii pistolul, care, avand laser, il tot indrepta in ochii tanarului. Cu un totn nu rastit, nu nervos, ci puternic iritat si revoltat, pe buna dreptate de altfel ii adreseaza raspicat: asa iti cresti copii ? vai de capul nostru!
Interesanta a fost reactia tinerei: pai tu om in toata firea te pui la mintea unui copil?
Morala e banala, dar are ceva intepat la limba: Cum dracu se face ca unii nu reusesc sa fie educati, nu vad ca sunt niste ratati din tata-n fiu, ca fac umbra pamantului degeaba, de ce se nasc dom'le oamenii astia?

Diminetile de vara cu iz de galusca

Hello people,

iaca ieri am descoperit niste locuri foarte interesante unde sa sezi si sa razi, dar sa razi cu pofta, sa te bucuri cu chef si sa ai lumina aia in ochi de te scoate din randul morocanosilor.
Iaca locul cu pricina:
http://smokingcoolcat.blogspot.com/
Noutatile tin de viitor, adica miroase a iarba verde, fan cu mot si creste dezgolite, care va sa zica...acum pe intelesul tuturor, curand ma vad prin munti la un traseu de creasta..asta asa ca sa nu treaca week-end-ul intr-un sictir imbatabil si intr-o incinsatura de 40 de grade.
Dom'le mare inventie si prietenii astia ai nostri, cu ei razi, cu ei bei o bere, cu ei te enervezi, cu ei te certi, apoi ai cu cine sa te impaci, cu ei te plimbi , cu ei comentezi o carte buna, ce sa mai, ei sunt enorm din ceea ce e viata asta si tare bine e sa-i ai pe langa tine.
Azi e o zi minunata ca mi-au trecut niste flashuri de viitor prin creier si le vad pe hartie....si-atunci viitorul suna curand:)
Hai ca ne auzim mai tarziu sa depanam diverse, asta asa ca e o zi d evara in care invatam sa ignoram canicula si sa apreciem berea rece de pe Gabroveni:)